Daruind vei dobandi

Aici veti gasi fotografii realizate in tabara:

http://www.flickr.com/photos/42010112@N02/3875713436/

Enjoy it!

Steliana

Share/Save

Vara este anotimpul meu preferat. Si am o mie de motive cu care sa pot sustine acest lucru si, mai mult decat atat, fiecara vara este speciala pentru mine, deoarece intotdeauna am putut sa traiesc momente importante, am ras cu adevarat, am avut liberatate, am visat. Dar, inainte sa devin nostalgica si sa incep sa depan amintiri pe care s-au cam asezat frunzele toamnei, trebuie sa va povestesc despre doua saptamani minunate pe care cei de la Asociatia Sfantul Stelian le-au oferit unui numar foarte mare de copii care provin din medii defavorizate ( peste 80).

Astfel, in perioada 8-22 august au avut loc taberele Edu I & II ( la Edu I au participat copiii mai mari din cadrul Programului educational (cu varste intre 10- 14 ani) si copiii din Centrul de tip Familial, iar la Edu II au participat copiii din cadrul Programului educational cu varste intre 6- 10 ani si copiii din Centrul de tip Familial ).  Traditia organizarii acestor tabere a inceput cu zece ani in urma, acestea fiind nu doar un motiv de bucurie pentru copii, dar si o modalitate de fi departe de tot ceea ce este dificil in viata lor.

Tabara a avut loc in comuna Greaca, Judetul Giurgiu, copiii fiind cazati in cladirea Centrului Comunitar, parte a complexului de casute familiale “Speranta pentru Maine” al Asociatiei Sfantul Stelian. Pe de alta parte, in curtea Centrului au fost instalate 6 corturi in care copiii si insotitorii au putut de asemenea dormi, dar in care au avut loc si activitati educationale si recreative pe parcursul zilei.

Dar sa va povestesc cum s-au desfasurat cele  doua saptamani de tabara. Fiecare zi incepea cu inviorarea. In ce consta acest lucru?  In fiecare zi, dupa trezire, copiii au participat timp de 30 de minute la inviorare pentru revigorarea trupului si a mintii, sub deviza “Mens sana in corpore sano”.

Apoi, partea cea mai importanta a fost reprezentata de activitati de educatie non- formala: au cuprins jocuri cu caracter educativ, activitati de educatie religioasa, artistica, estetica, sociala.

Mai mult decat atat, coordonatorii au pus accent si pe jocuri si discutii de grup, astfel ca :

- s-au realizat blazoane caracteristice pentru fiecare grup de copii, care sa arate care sunt calitatile fiecaruia si cum sunt valorificate in grup, punandu-se accent pe ideea de echipa;

- au avut loc discutii de grup pe diferite teme educative, in special privind educatia estetica, religioasa, artistica, comportamentul in societate, necesitatea respectarii regulilor, medierea unor conflicte,

- joc de cultura generala: folosindu-se materiale didactice si carti de intrebari si teste, in cazul copiilor din grupa 12-14 ani a fost testat nivelul cunostintelor, prilej cu care copiii si-au putut imbogati cultura generala

Si pentru ca era nevoie si de momente de relaxare, au fost organziate numeroase concursuri:

- Concurs de auto-prezentare si auto-caracterizare care a cuprins trei probe originale si distractive: un mic discurs in care fiecare copil s-a prenetat juriului, a raspuns la intrebarile acestuia si s-a caracterizat, punand accent pe calitatile sale; o proba de dans sau muzica (proba artistica) si o declaratie pe care fiecare copil a formulat-o in maniera proprie

- Concurs de orientare, unul dintre concursurile cu traditie in tabere si care se bucura de mult succes in randul copiilor. Acesta este un concurs de mari dimensiuni, a carui pregatire a necesitat cateva ore si implicarea tuturor instructorilor. Copiii, impartiti in trei echipe, si-au dovedit perspicacitatea si spiritul de orientare, identificand o serie de obiecte ascunse in perimetrul taberei, pe baza unor indicii calauzitoare. In cadrul concursului, nu a lipsit proba practica, constand in instalarea cat mai rapida si mai corecta a unui cort.

- Concursul “Cenusareasa” care a testat spiritul de echipa, atentia si meticulozitatea copiilor, constand in rearanjarea de catre fiecare echipa, contra-cronometru, a mai multor ingrediente amestecate in acelasi vas (orez, fasole, spaghete)

- Concurs de desene pe asfalt, organizat in doua randuri, la care au participat toti copiii din tabara, pe grupe de varsta.

- Concurs de poezie si cantece, implicand in special copiii de varsta 7- 10 ani., a permis exprimarea talentului micilor “vedete”

Nu va ganditi ca toate s-au oprit aici.  Copii au avut posibilitatea de a lua parte si la activitati religioase, care au pus accentul pe formarea unei conduite adecvate (comportamentul in biserica, cunoasterea principalelor ritualuri bisericesti), dar si pe prezentarea unor elemente de cult, a unor pasaje din biblie. Nu in ultimul rand, s-a urmarit suscitarea interesului copiilor pentru o reala dezvoltare spirituala. De asemenea, au avut loc si activitati artistice, diferite de celelalte. Astfel, au avut loc repetitii zilnice in vederea serbarii de sfarsit de tabara, cu un repertoriu variat cuprinzand dansuri populare, dansuri moderne, sceneta de teatru. Serbarea a avut loc in ultima seara de tabara, pentru fiecare dintre cele doua runde de copii si a fost intampinata cu insufletire atat de copiii, cat si de instructori si de parintii sociali din casutele de tip familial. Totodata, s-au realizat de decupaje dupa diferite modele si desene in creion si acuarela cu care s-a decorat sala de mese, pentru a- da un aspect primitor si copilaresc.

Si daca este distractie, atunci sa ne distram pana la final. Alaturi de tot ce v-am povestit mai sus, copii au beneficiat de jocuri de interior, precum rummy, sah, table, tintar, “Nu te supara frate” etc, dar si de jocuri de exterior- baba oarba, sarpele, ping-pong, badminton, fotbal, coarda, sotron, de-a v-ati ascunselea.

Nu, nici energia copiilor nu s-a terminat aici, dar nici surprizele naostre. Poate ca cel mare succes in tabere l-au avut excursiile. Asa ca s-au organizat drumetii in imprejurimile Centrului de tip Familial si excursii in orasul Giurgiu. In cadrul drumetiilor, copii au vizitat centrul comunei Greaca, cu scoala, parcul si biserica; Valea Fantanilor si Valea “lui Traian”, dupa denumirea pe care le-o dau localnicii, doua zone deosebit de frumoase, bogate in vegetatie de lac. Aici, copiii au putut sa inoate in voie, timp de cateva ore, iar cei mai mari au participat la partide de pescuit. In cadrul excursiei la Giurgiu s-a vizitat Portul Giurgiu, unde copiilor le-au fost furnizate informatii despre Dunare, transportul fluvial si porturile din Romania. Dupa vizitarea portului, ne-am oprit in parcul apropiat si am organizat jocuri de mima pe echipe. Excursia a continuat cu vizitarea parcului central, unde copiii au luat masa. Trecand prin oras, copiii au putut observa Biserica Patriarhiei si vestigiile cetatii Giurgiu.

La intrarea in oras, am vizitat Manastirea Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, resedinta episcopala, unde copiii au participat la slujba, au dat acatiste si au aprins lumanari, iar maica stareta a impartit copiilor icoane si pliante despre manastire. Tot aici, copiii au putut vizita o gradina zoologica in miniatura, aflata in curte.

In continuare, am vizitat una dinte cele mai vechi si mai impresionante manastiri din judetul Giurgiu: Manastirea Comana, ctitorita in 1461 de catre Vlad Tepes. Copiii au fost entuziasmati si uimiti de aceasta manastire cetate, deosebit de frumoasa, au ascultat explicatiile instructorilor despre pictura bisericeasca si iconografie, precum si ritualurile din biserica. De asemenea, am vizitat imprejurimile manastirii, precum si Muzeul manastirii unde era descris istoricul acesteia si se gaseau unelte arhaice.

La sfarsitul excursiei, copiii, dar si instructorii au avut parte de o experienta de neuitat: vizitarea locuintelor lacustre din zona Comana. Supravegheati cu atentie de instructori, copiii au traversat aproape jumatate de kilometru de podete de scanduri deasupra unor balti intinse din Delta Neajlovului, patrunzand in zona misterioaselor locuinte construite pe ape.

Fiecare dintre concursurile si intrecerile din tabara, precum si comportamentul potrivit au fost rasplatite cu premii, ceea ce a marit interesul copiilor si atractivitatea jocurilor si a competitiilor. Copiii au primit dulciuri, sucuri, inghetata, precum si mici obiecte, iar pe parcursul taberei s-a avut grija ca fiecare copil sa primeasca macar un premiu.

La sfarsitul taberei, in cadrul serbarii, toti copiii au primit pachetele de dulciuri si o diploma in care au fost evidentiate cele mai importante momente in care au fost implicati in cadrul taberei, precum si calitatile lor marcante.

Tot in ultima seara, s-a organizat un foc de tabara, unde copiii au cantat, au dansat si si-au luat “la revedere” de la inca un an de tabara. Aici, copiii s-au impacat unul cu altul, si-au cerut iertare pentru micile lor greseli, iar totul s-a incheiat cu veselie si voie buna.

Atat Asociatia  Sfantul Stelian, cat si copiii, multumesc inca o data Fundatiei Vodafone pentru sprijinul oferit care a facut posibil un eveniment de neuitat!

Steliana

Share/Save

In urma cu cateva zile, mai exact pe 21 august, am primti pe email un comunicat de presa care a determinat cateva discutii in echipa noastra. Astfel, comunicatul facea referire la campania initiata de Asociaţia “Lăcaşuri Ortodoxe” ( non-profit, neguvernamentală, apolitică, cu personalitate juridică potrivit legii (înreg. CIF 25492592/ 28.04.2009) de susţinere a demersului Patriarhiei Române privind menţinerea Religiei ca disciplină obligatorie în şcoli, invitând Asociaţiile şi Fundaţiile laice, ortodoxe dar şi ale celorlalte culte recunoscute în România, în susţinerea acestei iniţiative, în această scurtă perioadă, în care au loc în viaţa politică a ţării dezbateri pe marginea acestei teme.
Conducerea Asociatiei Sfantul Stelian vine in sprijinul acestei actiuni, astfel ca in scurt pe site-ul campaniei va aparea mesajul pe care Asociatia doreste sa il transmita pentru a sustine acest proiect. Mai jos gasiti comunicatul de presa, in care veti gasi mai multe detalii referitor la acest demers:

“Bucuresti- 21 August 2009 – Asociaţia “Lăcaşuri Ortodoxe” non-profit, neguvernamentală, apolitică, cu personalitate juridică potrivit legii (înreg. CIF 25492592/ 28.04.2009) în ideea “apărării intereselor membrilor săi, a protecţiei şi promovării valorilor ortodoxe” (extras din actul constitutiv al asociaţiei) demarează Campania publică de susţinere a demersului Patriarhiei Române privind menţinerea Religiei ca disciplină obligatorie în şcoli, invitând Asociaţiile şi Fundaţiile laice, ortodoxe dar şi ale celorlalte culte recunoscute în România, în susţinerea acestei iniţiative, în această scurtă perioadă, în care au loc în viaţa politică a ţării dezbateri pe marginea acestei teme.

Prin demersul său, Patriarhia Română reaminteşte că, potrivit art. 32. alin. (7) din Constituţia României, „în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. Acest drept constituţional redobândit după 1990 reprezintă un act de dreptate şi o reparaţie morală faţă de abuzurile comise în această privinţă de regimul comunist ateu în anul 1948, când disciplina religie a fost îndepărtată din învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Amintim în acest sens că, prin predarea religiei, se urmăreşte realizarea unui climat moral-creştin care să contribuie la buna înţelegere şi armonie în societate, exact în perioada în care Comunitatea Europeană demonstrează şi solicită asigurarea acestuia din partea statelor membre.

„Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă”, susţinea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul din cadrul campaniei “Nu vrem liceu fără Dumnezeu!”.

Lansăm, prin urmare, astăzi, 21 august 2009, apelul nostru către Asociaţiile şi Fundaţiile laice, ortodoxe şi ale celorlalte culte religioase, de a se coaliza în vederea susţinerii menţinerii statutului Religiei ca disciplină şcolară parte a trunchiului comun, în învăţământul primar, gimnazial şi liceal.

Asociaţia „Lăcaşuri Ortodoxe” este o asociaţie non-profit, neguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ, cu personalitate juridică potrivit legii (înreg. CIF 25492592/ 28.04.2009) având ca scop “apărarea intereselor membrilor săi, protecţia şi promovarea valorilor ortodoxe” (extras din actul constitutiv al asociaţiei).

Adeziunile Dvs. pot fi trimise pe adresa (Adresa de email este ascunsa din motive de securitate) ((Adresa de email este ascunsa din motive de securitate)) sau prin tel/fax: 021.352.85.62 şi mobile: 0729.00.19.00 (vodafone) – 0741.111.283 (orange)
www.lacasuriortodoxe.ro”

Steliana

Share/Save

Cati dintre voi ati citit romanul lui Charles Dickens, “Marile sperante”? Pentru mine este una dintre cele mai frumoase carti, a carei lectura se leaga indisolubil de copilaria petrecuta la bunicii mei. Pip, Estelle, misterioasa Miss Havisham sunt si acum parte unei lumi pe care o pastrez cu sfintenie si pe care o las de nenumarate ori sa imi aduca aminte ca in sufletul meu inca traieste minunea de a fi copil. As putea sa scriu randuri intregi despre acest roman, dar si despre multe altele, insa o voi face cu un alt prilej.

Am inceput prin a va aduce aminte de anii inocentei deoarece am dorit sa rememorati, chiar si pentru cateva momente, fragmente dragi, dar si marile sperante, marile dorinte, iluzii care v-au motivat atunci . Dar pentru ca minunile nu sunt vesnice sau cel putin asa suntem destinati sa credem, va propun sa ne intoarcem la viata noastra de zi cu zi. Destul de dificil, nu-i asa ? Atunci va propun un alt joc.Va plac povestile? Daca da, va rog sa cititi randurile ce urmeaza. Daca nu, cu atat mai mult va indemn la lectura.

Aici, la Asociatia Sfantul Stelian, fiecare zi este diferita. E de asteptat, avand in vedere proiectele, programele, oamenii. Dar totul se desfasoara sub spectrul comun al intelegerii si a dorintei de a face totul cat mai bine. Si aici l-am cunoscut pe Marian. Ne-am cunoscut la expozitia “Lumini si umbre”, unde ne-a ajutat sa montam tablourile, sa aranjam, sa ducem cutiile etc. Apoi ne-am revazut la sediu, unde la fel, cu multa voie buna si energie ne-a ajutat. Ei bine, nu va ganditi la Marian ca fiind numai o parte a echipei noastre. Povestea lui are un traseu mai complicat si mai lung decat al tuturor oamenilor de la Asociatie. Si va spun de la inceput ca istoria lui personala are un final fericit si ca, desi pare o frantura dintr-un roman, sperantele si minunile sunt cele care mor ultimele.

Si cine putea sa depene mai bine toate aceste daca nu insusi protagonistul?

“M-am născut în Bucureşti în anul 1980, într-o familie în care alcoolul şi scandalurile erau mai importante decât creşterea şi educaţia unui copil, am avut norocul ca la vârsta de 7 ani să cunosc o femeie deosebită care m-a luat sub aripa ei protectoare. Deşi nu avea posibilităţi materiale foarte bune, a făcut tot posibilul să-mi ofere tot ceea ce acasă nu mi se oferea. Prin intermediul dânsei am început să cunosc o altă latură a vieţii, mi s-a oferit dragoste şi educaţie în schimbul bătăilor şi vorbelor urâte pe care părinţii mi le oferiseră până atunci. De aici viaţa mea a început să se schimbe din bine în mai bine.

Această femeie deosebită împreună cu soţul, văzând că am înclinaţie spre desen, m-au luat de mână şi în anul 1991 m-au înscris la Palatul Naţional al Copiilor. Aici, pe lângă desen artistic, am învăţat şi pictura de icoane pe sticlă. Vara şi iarna se organizau tabere la munte şi la mare având scopul de a educa şi descoperi talentele ascunse ale copiilor.

Un alt om deosebit pe care am avut ocazia să-l cunosc, a fost părintele Constantin. Prin intermediu dânsului am ajuns la Asociaţia Sfântul Stelian, asociaţie ce avea ca scop ajutorarea familiilor defavorizate, integrarea în societate, educaţia, combaterea abandonului şcolar şi intreprinderea a diferite activităţi extraşcolare, între care şi pictura de icoane pe sticlă. Pe lângă acestea se ofereau lunar şi pachete cu alimente şi haine.

Aici am cunoscut o echipă de oameni deosebiţi, condusă de doamna Irina Drăgoi şi doamna Luminiţa Vlad, avându-l alături pe părintele Galeriu. Îm fiecare săptămână se organizau orele de pictură, la care participau copii de toate vârstele. În anul 1996, Asociaţia a organizat o serie de expoziţii în Elveţia pentru strângerea de fonduri, expoziţii la care am participat şi eu. Acestea au avut loc în oraşe ca Zurich, Berna, Lausanne şi Geneva, oraş în care am fost întâmpinaţi de către Regina Ana a României.

În anul 1999, pentru că au văzut că am talent şi înclinaţie, am fost înscris la Şcoala Populară de artă. După absolvirea şcolii, am fost pus îndrumător pentru copii la orele de pictura de icoane pe sticlă. Alături de ei am participat la multe tabere organizate de Asociaţie, la Gura Râului şi Timişul de sus.

Pe lângă acestea, Asociaţia Sfântul Stelian oferă şi posibilitatea deprinderii unei meserii, având ateliere pentru croitorie, frizerie şi coafură. Aşa am ajuns să urmez cursurile UCECOM şi am obţinut o diplomă de croitor universal, lucrând apoi la unul din ateliere. Tot datorită acestor oameni deosebiţi am fost înscris la liceu, pe care am reuşit să-l termin în anul 2004.

Nu am sa mai scriu nimic in continuare, deoarece consider a fi de prisos, insa va indemn sa incercati sa va ganditi. Sa va ganditi la viata voastra, la copilarie, la micile bucurii. Nu-i asa ca marile sperante sunt mai prezente decat oricand?

Steliana

Share/Save

Personal, sunt obisnuita sa consum paine de la Vel Pitar din mai multe motive, pe care nu le voi enumera acum. Nu, nu am gresit blogul si nici nu am inceput sa lucrez pentru ei. Va voi spune imediat despre ce este vorba. Dupa cum probabil stiti – unii dintre voi- Vel Pitar a demarat la inceputul lunii iulie campania sociala “Imparte! E mai mult decat o felie de paine!”.

Astfel, se doreste ca fiecare consumator sa contribuie la aceasta actiune. Cum? Nimic mai simplu: pentru fiecare paine speciala de 300g ce poarta numele companiei, Vel Pitar va dona persoanelor nevoiase din Bucuresti o felie de paine. Ca sa intelegeti exact cum se procedeaza, trebuie sa subliniez faptul ca fiecare ambalaj are un cod. Acest cod trebuie introdus pe site-ul www.imparte.ro

Apoi consumatorul alege catre ce institutie directioneaza felia de paine: un centru de plasament, un centru de ingrijire pentru persoane varstnice sau o cantina sociala.

Si aici este partea cea mai importanta: Cantina sociala coordonata de Asociatia Sfantul Stelian este parte a acestei campanii.  Detalii  despre acest program puteti afla si de pe site http://www.imparte.ro/campanie.php?id=3, dar sfatul meu este sa cititi si de pe acest blog, de la sectiunea http://www.visdecopil.comunicatorii.ro/cantina-sociala/.

De asemenea, exista si o lista a donatorilor, pentru a multumi fiecarui consumator care a contribuit la derularea acestei initiative!

Va multumesc de pe acum pentru toate feliile de paine pe care le veti dona Cantinei Sociale a Asociatie Sfantul Stelian!

Steliana

Share/Save

Primul proiect in cadrul caruia m-am implicat direct a fost expozitia “Lumini si umbre”, unde au fost expuse lucrari  ale copiilor care fac parte din programul Educational si care frecventeaza orele de pictura a icoanelor pe sticla organizate saptamanal, dar si lucrari ale doamnei Ioana Wiesenthal.

Asociatia Sfantul Stelian a organizat pe 23  si 25 iunie doua evenimente cu scop caritabil pentru strangerea fondurilor necesare sustinerii programelor Centrului  de tip familial „Speranta pentru maine” din localitatea Greaca ( fotografii aici ) , jud. Giurgiu, cat si pentru continuarea programului de pictura.

Prima manifestare a fost o expozitie de pictura intitulata „Lumini si Umbre”, ce a  avut vernisajul marti, 23 iunie, la orele 11, in incinta Salii „Madrigal” a Hotelului Intercontinental din Bucuresti (www.intercontinental.com).

Vernisajul a fost prezentat de actrita Valeria Seciu. Lucrarile expozitiei au fost scoase apoi la licitatie joi 25 iunie, orele 17 in cadrul unui eveniment gazduit de hotelul Intercontinental din Bucuresti si prezentat  de jurnalista Liana Stanciu.

Voi creiona in cateva randuri portretul artistei Ioana Wiesenthal, o schita care nu se ridica decat putin la inaltimea talentunlui si generozitatii manifestat de dumneaei. Ioana este un pictor roman stabilit in Elvetia, care s-a nascut la Bucuresti in  anul 1942. Desi a desenat si a pictat dintotdeauna, necesitatile vietii au condus-o catre o meserie pragmatica, absolvind Academia Comerciala. Cu un caiet de schite in mana a colindat lumea, a observat si a transpus pe panza impresii, culori. Stabilita in Elvetia, a urmat scolile de arta din  Geneva si Martigny,  a avut trei expozitii personale la Craus-Montana, Verbier, Sion si a participat la altele. In prezent, lucreaza la ilustratia unei carti si pregateste pentru anul viitor participarea la expozitii care vor avea loc la Montreux si Zurich.

Steliana

Share/Save

Pentru ca imaginile ne transmit mai mult decat o mie de cuvinte, va invit sa accesati albumele de fotografii pentru a-i cunoaste pe cativa din cei care beneficiaza de programele Asociatiei Sfantul Stelian :

- Greaca, Speranta pentru maine

- Programul Educational

- Asocitia Sfantul Stelian (poze realizate de Amarji)

Steliana

Share/Save

1, 2, 3 si Motor. Actiune. Nu, nu m-am decis sa imi demonstrez talentul actoricesc. Nici nu am inceput sa scriu scenarii. Nu, nici nu imi incerc sa imi exersez abilitatile de regizor. Decizia pe care am luat-o asumat e mult mai importanta. De fapt, este o responsabilitate care m-a antrenat intr-un proiect complex, care m-a adus fata in fata cu oameni deosebiti si care promite sa devina o parte importanta a stilului meu de viata, dar si a traseului meu profesional. Dar, pentru ca nu imi plac introducerile mult prea ample, o sa trec direct la actiune.

Asadar, iata-ma in postura de voluntar pentru Asociatia Sfantul Stelian si, pentru ca eu nu cred in coincidente, dar cred in experiente, consider ca rezonanta numelui meu si cel al asociatiei este mai mult decat o simpla intamplare.

Am ajuns sa ii cunosc pe oamenii care dau viata de mai bine de 17 ani unor proiecte extraordinare ( si nu imi sta in fire sa laud sau sa exagerez, dimpotriva), prin intermediul altor oameni minunati, echipa de la Millenium Communications si al proiectului pe care il desfasoara, Comunicatori pentru societatea civila. Despre ei, dar nu numai aflati accesand fie site-ul http://milleniumcommunications.ro/ fie http://www.comunicatorii.ro/

Personal, intotdeauna am perceput inceputurile si sfarsiturile drept cele mai dificile momente. Si pentru ca acum eu pun prima caramida dintr-o constructie durabila vreau sa vorbesc putin despre inceput. De ce? Sa facem un mic exercitiu de rememorare. Cum a fost cand ai inceput prima zi de lucru? Nesiguranta, amestecata cu o doza mare de cafea, emotiile vulnerabile, curiozitatea, necunoasterea, dorinta de a face totul bine…Suna cunoscut? Astfel de ganduri am trait si eu in  incercara mea temerara. Pot spune chiar ca am inceput cu mare pas stang. Telefonul a sunat in jurul orei 12, intr-o miercuri de iunie, cand eu tocmai urcasem in autobuz si plecam din Bucuresti. La celalt capat al firului, o voce puternica, dar calda, a unei doamne. Irina Dragoi, Doamna Irina Dragoi. Nici nu a mai fost nevoie de completare pentru ca deja stiam cu cine am placerea de a discuta. Cu doamna presedinta a Asociatiei Sfantul Stelian, cea care a pus bazele acesteia intr-o zi de iunie, in 1992.

Am stabilit rapid cateva chestiuni, urmand ca eu sa ma intorc in Bucuresti si sa ne apucam de treaba. Lucru care s-a intamplat de altfel. I-am cunoscut rand pe rand pe cei care se implica zi de zi, pe cei care percep locul lor de munca ca fiind o a doua casa, pe cei care au puterea de a zambi chiar si in aceste vremuri marcate de criza si probleme.

Pentru a vedea exact ce actiuni si ce proiecte desfoara Asociatia Sfantul Stelian, puteti accesa din coloana din dreapta fiecare pagina a proiectelor. Mai mult decat atat, eu voi incerca sa tin pasul cu tot ce se intampla bun, sau mai putin bun, prin intermediului posturilor.

Deocamdata ma  opresc aici. Cu scrisul.

Steliana

Share/Save